Un fel de prefață

   Uitându-mă pe celălalt blog ( De la lume adunate și tot la lume date... sau nu?) am văzut ceva care m-a frapat, și anume, faptul că cel mai citit articol de-al meu a fost „Medicamente!”. Inițial am vrut să iau în zeflemea pe cei care fac reclame la produse farmaceutice. Nu că reclamele ar fi demne de noaptea devoratorilor de publicitate, dar ar fi trebui să se inventeze un alt premiu similar Zmeurei de Aur pentru reclame de genul ăsta.

   Văzând că lumea a cam citit articolul (vreau să cred chestia asta), mi-am zis că o să încep să scriu într-un al treilea blog, un blog care nu numai că militează împotriva automedicației, dar oferă și sfaturi preluate din cărți și articole medicale verosimile. Astfel, pentru doamne nu voi putea scrie articole care să le spună cum să slăbească 100kg în 2 zile (bineînțeles că sunt absurde numerele, dar de dragul exemplului), dar nici băieților nu le voi putea spune cum să se umfle ca bizonii într-o săptămână. Lucrurile astea se pot întâmpla, dar în timp, cu perseverență și cu simț de răspundere.

   Menționam anterior că militez împotriva automedicației. Da, militez. Să fim sinceri, cel puțin o persoană din cei pe care îi cunoaștem își autoadministrează antibiotice la primele semne de gripă (care este o infecție virală, nu bacteriană), dar nu ia din cele mai slăbuțe, ci din cele mai puternice ca să poată să meargă la serviciu a doua zi. O altă categorie de oameni, își administrează medicamente pe care le văd în reclamele TV în care sunt prezentate anumite simptome. Omul le ia și vede că a dat banii degeaba și mai bine se ducea la medic din prima.

   Noi, românii, „mâncăm” pastile așa cum găinile mănâncă boabele de grâu. Există 4 categorii de bolnavi:

 - bolnavul care nu se duce la medic, dar merge la farmacie și își achiziționează medicamentele care îi fac bine în necunoștință de cauză;

 - bolnavul care își cumpără singur medicamentele în deplină cunoștință de cauză;

 - bolnavul care merge la medic, nu i se prescrie un tratament medicamentos pentru că nu e nevoie de așa ceva și care cere insistent un anume medicament. Mie îmi place să-l numesc pe acesta Bolnavul drogat.

 - bolnavul care merge la medic, primește tratament, și-l administrează ca la carte, dar când se simte mai bine, întrerupe tratamentul. Când simptomele reapar, acest bolnav reia tratamentul medicamentos. Acest bolnav face parte din categoria Bolnavului-veveriță. El face provizii pentru când o fi mai rău, dar se trezește că pastilele sunt expirate. Unii sunt chibzuiți și le aruncă, alții le consumă și așa;

 - bolnavul care merge la medic, primește tratament și îl respectă întocmai. Rare cazurile de astfel de pacienți și intră în categoria Bolnavului-model.

   După ce am epuizat categoriile de bolnavi, hai să vedem și categoriile de medici de familie:

 - medicul care, în baza simptomelor și a altor examinări și prescrie un tratament bun (fie el medicamentos sau nu). Acesta este SuperMedicul.

 - medicul care, doar în baza simptomelor și a semnelor prescrie un tratament medicamentos (la cei cu gripă bagă Augmentin de 1g). Acesta este Doktor Mengele.

 - medicul care prescrie un tratament bolnavului drogat (vezi mai sus clasificarea bolnavilor). Acesta este Medicul Dealer sau Medicul de paie.

   După cum ai putut observa, uscături sunt în ambele păduri. Ce putem face?

   În primul rând, să nu urmăm sfaturile celor care „știu mai bine ca doctorii”.

   În al doilea rând, să punem mâna să citim.

   În al treilea rând, să ne interesăm de primul ajutor pe care îl putem acorda celorlalți.

   În al patrulea rând, dar nu cel din urmă, SĂ PUNEM MÂNĂ DE LA MÂNĂ ȘI SĂ NE IMPLICĂM, nu să așteptăm să plouă cu sănătate din cer!

   J. F. Kennedy l-a citat pe Khalil Gibran spunând așa: „Nu te întreba ce poate face țara pentru tine, ci întreabă-te ce poți face tu pentru țară!”. Eu aș spune acest lucru altfel: „Ce poți face tu pentru tine, nu lăsa în seama țării”.

   Până la următoarea postare, nu-mi rămâne decât să urez

MULTĂ SĂNĂTATE!